Istoric Cercul Militar Constanta


   In timpul administratiei turcesti, Prefectura Constanta sau Kiustenge, functiona pe locul unde astazi exista Liceul „Mihai Eminescu”. Tot in acest conac s-a instalat si primul prefect roman al Constantei, Remus Opreanu, in anul 1878, dupa ce Dobrogea a fost alipita Regatului roman, ca urmare a Razboiului de Independenta. In anul 1882, conacul mostenit de la turci a fost mistuit de un incendiu. Ramasa fara prefectura, administratia romaneasca a inceput sa-si puna problema construirii unui sediu adecvat pentru ridicarea unui Palat Administrativ La Constanta, astazi sediul Cercului Militar.

  Primele eforturi concrete in acest sens s-au facut insa abia in anul 1892, dupa ce timp de 10 ani prefectul si echipa lui s-au tot mutat dintr-un sediu in altul, sedii care de cele mai multe ori erau case vechi, total inadecvate functionarii unei astfel de institutii, precum prefectura. Pentru amplasament, initial, edilii au ales un teren care apartinea unei familii de bogatasi evrei din Constanta, care se ocupa de afaceri portuare, familia Baratz. Dar negocierile pentru cumpararea terenului au esuat deoarece sumele solicitate de proprietari erau prea mari comparativ cu valoarea reala a terenului, asa ca demnitarii locali au inceput sa se gandeasca la un alt amplasament pentru Palatul Administrativ. In 1895, Prefectura si Primaria au inceput sa negocieze un schimb de terenuri pentru ca edificiul sa fie construit cam pe locul unde se afla astazi liceul „Mircea cel Batrin”. Dar cele doua institutii, prin reprezentantii lor nu au reusit sa se inteleaga, asa ca s-a renuntat si la ideea acestui amplasament, revenindu-se la cel initial, locul fostului conac turcesc. Schimbarea amplasamentului a atras dupa sine si schimbarea proiectului initial, proiect care era unul tip, adecvat functionalitatii acestei institutii. Pentru noul proiect a fost angajat un arhitect cunoscut din Bucuresti, Alexandru Baicoianu.

  In 1897, locul Palatului Administrativ, aflat tot in stadiul de proiect, a fost schimbat iarasi. De data aceasta s-a ajuns la concluzia ca cel mai bun amplasament ar fi Gradina Belvedere, o gradina imensa si foarte frumoasa, situata in fata garii Constanta, la gara care la acea vreme se afla cam in fata sediului de astazi al Tribunalului. In plus, gradina Belvedere a fost considerata locul cel mai potrivit pentru amplasarea Prefecturii, deoarece se credea ca Directiunea Cailor Ferate, care o avea in proprietate, nu avea nici o folosinta de acest spatiu. Asa ca, pe langa Palat, tot din gradina orasului a inceput constructia unei noi strazi, care in prezent este strada Traian.

   Preocuparea edililor de a ridica un palat administrativ care sa fie cel mai important edificiu al orasului era atat de mare, incat, in anul 1898 s-a avansat ideea amenajarii unor apartamente regale in interiorul acestuia. Ca urmare, s-a schimbat iarasi proiectul, fiind angajat un nou arhitect, Alexandru Savulescu, care a primit sarcina sa construiasca un nou edificiu mai monumental. Dar nici de data aceasta lucrurile nu au ramas asa, deoarece, gandindu-se mai bine, edilii au ajuns la concluzia ca nu ar fi prea frumos sa ofere familiei regale o vecinatate asa prozaica precum birourile administrative si s-au gandit ca in locul apartamentelor regale sa construiasca un apartament pentru prefect. Ideea a fost salutata cu mult zel de presa locala, care a apreciat ca asa este bine si frumos, ca prefectul ca sef al judetului, sa locuiasca in inima treburilor publice, sa nu umble de colo colo cu bagajele si mai ales, sa nu mai ceara plata chiriei. Prefectul care s-a ocupat de constructia prefecturii este unul dintre marii edili ai orasului nostru, Scarlat Virnav.

   Si pentru a treia oara a fost schimbat proiectul, fiind angajat un nou arhitect, Daniel Renard, cel care tot in 1903 avea sa primeasca si comanda Cazinoului constantean. Daniel Renard si-a lasat amprenta in special asupra interioarelor unde s-a straduit sa creeze ambianta „la belle epoqhe”. Cu totul remarcabila este scara interioara, monumentala si eleganta. De remarcat ca multe dintre elemente arhitectonice care decoreaza interiorul Palatului Administrativ, astazi sediul Cercului Militar, pot fi observate si in salile Cazinoului constantean, care a fost proiectat de acelasi arhitect, jumatate roman, jumatate francez, Daniel Renard.
   La 17 august 1903, in prezenta ministrului Dimitrie Sturza si a altor numeroase personalitati atat locale, cat si din capitala, s-a pus piatra de temelie a Palatului Administrativ. Tot in aceeasi zi, oficialitatile prezente au celebrat si inceperea lucrarilor la primul bulevard al orasului, bulevardul Elisabeta. Dublul eveniment nu a fost comentat prea magulitor de presa locala care amintea de fondurile incasate cu mult timp in urma in acest scop. Presa de opozitie a tratat cu vadit sarcasm debutul celor doua mari lucrari edilitare. Spre exemplu, ziarul „Constanta”, nota: „In cursul timpului am scris de atatea ori in privinta acestor lucrari si a celorlalte proiecte de infrumusetare, ca ne putem dispensa de asta data, dand loc altor confrati sa-si exprime impresiunile simtite cu ocazia acestei serbari la care putem zice ca a luat parte toata inteligenta Regatului, prin vizitatorii prezenti din toate unghiurile tarii”. Ca orice eveniment important si inaugurarea Palatului Administrativ a fost celebrata printr-un fastuos banchet ce s-a desfasurat la bordul vaporului „Principesa Maria”. Presa locala nu a omis sa relateze nici cele mai mici amanunte legate de acest elegant banchet organizat de prefectul Virnav. Aflam astfel lista completa a celor 54 de invitati, toasturile tinute de primul ministru Sturza, prefect, primar, lista completa a meniului, scrisa integral in franceza, faptul ca oaspetii s-au distrat in acordurile orchestrei Dinicu si ca vaporul luminat feeric. De asemenea, aflam ca petrecerea a costat 1.219,22 lei, o suma considerabila pentru anul 1903, care a fost achitata de primarie deoarece banchetul a fost oferit de comuna Constanta.
   Daca inceputul lucrarilor a fost stralucitor si plin de fast, nu acelasi lucru se poate spune si despre finalul lor. Ca mai toate cladirile de interes public din Constanta, ridicate pana la cel de-al doilea razboi mondial si Palatul Administrativ a fost considerat mai mult o investitie nereusita decat un succes edilitar, rezultatul fiind o cladire greoaie, nu prea atractiva. La 1 februarie 1906 a fost facuta receptia definitiva a cladirii, de catre o comisie special desemnata, comisie care a constatat multe defecte de constructie, precum: crapaturi in pereti, tamplarie imperfecta, vopsea cojita si cazuta, geamuri fara chit, parchet rau asezat, trepte nefinisate la scara de onoare, canalizare proasta si alte asemenea defecte. Poate ca membrii comisiei au exagerat. Intr-o anumita masura insa se poate spune ca au avut dreptate, deoarece cladirea a necesitat multe reparatii de-a lungul timpului, dovedindu-se destul de subreda. Evident, in spiritul timpului, mai criticat decat cladirea a fost prefectul Scarlat Virnav, acuzat ca a inceput toate lucrarile edilitare pentru a jongla cu banii publici in interes propriu. Nici arhitectul Daniel Renard nu a scapat criticilor. Spre exemplu intr-un articol acuzator la adresa prefectului, ziarul „Cuvintul” ii reprosa demnitarului: „Ati platit in timpul constructiei un arhitect care sa supravegheze lucrarile, dar care s-a ocupat mai mult de a introduce lucruri nepotrivite in planuri pentru a schimonosi cladirea si a urca cheltuielile cu 69.000 lei mai mult decit era prevazut in deviz. Iata acuzarile ce vi le aducem, bazati pe acte oficiale si la care nu ne veti mai putea raspunde”.
   Poate ca Palatul Administrativ a avut unele defecte de constructie. Poate ca amplasamentul ales nu este cel mai bun, terenul nefiind foarte stabil. Cu siguranta, nu este nici una dintre cladirile care sa cucereasca prin arhitectura sa. Dar, toate acestea nu stirbesc cu nimic reputatia de mare edil a lui Scarlat Varnav. La inceputul secolului al XX-lea, Scarlat Virnav a avut initiativa construirii orasului Constanta, care nu era decit o biata urbe provinciala, frecventata doar ca statiune balneoclimaterica in timpul verii. Lui Scarlat Virnav, care a fost prefect in perioada 1902–1904 si 1907–1909, orasul nostru ii datoreaza, pe linga constructia prefecturii, existenta unor edificii emblematice, precum: Cazinoul, Palatul Regal, Palatul de Justitie, primul bulevard la malul marii. In tot judetul, Scarlat Virnav s-a ocupat de ridicarea a 117 scoli, 42 de biserici si doua spitale. Cat despre Palatul Administrativ, care astazi este Cercul Militar, chiar daca nu face parte dintre succesele edilitare ale Constantei, cu siguranta face parte din istoria orasului.

   Din anul 1949, Cercul Militar Constanta indeplineste rolul de Casa de cultura a armatei, impunandu-se de-a lungul timpului in topul institutiilor de acest fel din tara. A desfasurat o activitate prodigioasa in slujba cadrelor militare active, a veteranilor, a rezervistilor, a familiilor acestora, pentru militarii in termen, elevii si studentii militari. Cercul Militar a evoluat permanent devenind o institutie cu preocupari plurivalente in educatia oamenilor din armata, si nu numai.